ADHD. Kis lépések, nagy változások

Projektzáró konferencia Budapesten, 2019. október 25-én!

BETELT- a jelentkezés lezárult a konferenciára!!!

Kattintson ide további részletekért!




Descrierea proiectului

Deficitul de hiperactivitate cu tulburarea de atenție (ADHD) este una dintre cele mai frecvent diagnosticate boli în rândul copiilor și tinerilor; 5-7% dintre copii și tineri sunt afectați de această tulburare care este o problemă care afectează dezvoltarea sistemului nervos (Polanczyketal., 2007). În Ungaria, se estimează că 70 000 astfel de copii sunt înscriși în sistemul de învățământ, ceea ce înseamnă că, în medie, în fiecare clasă există un astfel de copil.

Copiii care, cu greu își pot controla propriul comportament , se concentrează cu dificultate și întâmpină probleme în a-și controla emotiile, pot întâmpina dificultăți în a-și face prieteni sau de a dezvolta relații pozitive cu adulții și au probleme față de exigențele structurilor și practicilor educaționale tradiționale, ei onstituie o provocare permanentă pentru părinții și profesorii

Este important să fim conștienți de faptul că acești copii nu manifestă în mod deliberat comportamente provocatoare. ADHD este o anomalie care afectează dezvoltarea sistemului nervos, ceea ce înseamnă că a fost într-o anumită măsură prezentă încă de la naștere, iar dificultățile întâmpinate de copii sunt legate de diferite funcții neurologice și psihologice



Majoritatea, dacă nu toți copiii cu ADHD întâmpină dificultăți la școală din cauza cerințelor privind mediul educațional (de exemplu, să stea liniștit și să-și concentreze atenția pe perioadă îndelungată). Cu toate acestea, cu sprijinul adecvat la domiciliu și la școală, copiii ADHD își pot îndeplini potențialul și pot deveni membri deplini ai comunității lor. Cu toate acestea, dacă acești copii nu dobândesc abilitățile potrivite pentru a face față dificultăților,pot fi amenințate de o serie de experiențe negative, cum ar fi eșecurile repetate, stima de sine scăzută, abandonul școlar, șomajul sau închisoarea și problemele de sănătate mintală (cum ar fi depresia, anxietatea). Deci, ADHD este o problemă atât pentru copii, cât și pentru familiile lor și dar pentru școlile, și nu în ultimul rând pentru comunitatea și societatea mai largă. Cu toate acestea, ADHD poate fi bine tratat; nu are legătură cu incapacitatea de învățare sau cu inteligența scăzută

În cadrul programului, dorim să oferim cadrelor didactice din grădinițe instrumente cu care să recunoască ADHD și să contribuie la sprijinul eficient în mediile de învățare de zi cu zi

Ne-am angajat într-o abordare incluzivă în care copiii cu nevoi speciale sau nevoi suplimentare de învățare au drepturi egale și studiază împreună cu colegii lor și au aceleași oportunități educaționale și de dezvoltare ca și copiii care nu se confruntă cu dificultăți sau handicapuri

În prezent, în Ungaria, Slovacia și România, în cazul în care părinții observă un comportament neobișnuit la copii lor, se adresează unor instituții de consultanță,unde se fac evaluările necesare de către specialiști. Avizul specialistului în majoritatea cazurilor, include și terapie de comportament cognitiv, care necesită asistență de specialitate. Acest sprijin este disponibil în majoritatea orașelor și în zonele centrale ale acestor țări. În alte regiuni, părinții și copiii lor se pot baza numai pe educația publică. Pentru ADHD, în aceste cazuri, cadrele didactice au cel mai important rol. Prin proiectul nostru, dorim să sprijinim cadrele didactice, să le înmulțim cu cunoștințele și instrumentele pe care le pot folosi pentru a sprijini în mod eficient nevoile copiilor de dezvoltare socială, emoțională și / sau comportamentală. În mod similar, recunoaștem rolul părinților în educația copiilor și dorim să-i sprijinim și pe ei să dobândească acele cunoștințe cu care pot contribui la dezvoltarea copiilor lor. cu scopul de a reuși la școală și în viață

De asemenea, suntem conștienți de extinderea pe scară largă a stigmatizării și a atitudinilor negative față de comportamentul provocator și ADHD. Adesea se întâmplă ca părinții și profesorii să se întrețină sau să se teamă de dificultățile sociale, emoționale și / sau comportamentale și în special atitudinile negative față de copiii cu ADHD.

Ne bazăm pe ei dar și pe alți oameni, care să recunoască și să înțeleagă că prin acest comportament provocator copilul adesea comunică (deoarece altfel nu știe să o facă) că nu poate face față singur situației. Diagnostizarea cu ADHD este adesea primul pas în obținerea sprijinului și a resurselor adecvate pentru copii, familii și școli.

Ghidul nostru întocmit pentru părinți și profesori le oferă cunoștințele și abilitățile de care au nevoie pentru a face față diferitelor nevoi și dificultăți

Parteneri de proiect

RAABE KLETT (HU)
ADHD-MAGYAROSZÁG ALAPÍTVÁNY (HU)
COVENTRY UNIVERSITY (EN)
SPOJENA SKOLA (SK)
ELTE BÁRCZI (HU)
DE GYAKORLÓ ÓVODÁJA (HU)
ASOCIATIA CSIPKEROZSIKA (RO)

Urmăriți-ne pe facebook!

Urmăriți-ne pe Facebook și citiți despre proiectul nostru, evenimentele noastre și obțineți ultimele știri.

Scopul proiectului

Care sunt rezultatele preconizate în timpul implementării și finalizării proiectului?

În acest proiect vor fi elaborate două produse:

Un manual digital pentru cadrele didactice din grădinițe (O1): oferă îndrumări metodologice pentru cei care se ocupă de copiii cu ADHD. Acesta va fi disponibil în format PDF în patru limbi (engleză, maghiară, slovacă, română).

Un manual digital pentru părinți (O2): Oferă informații pentru recunoașterea ADHD și la organizarea planificării cotidiene pentru a crea mediul potrivit în vederea gestionării optime a ADHD. Acesta va fi disponibil în format PDF în patru limbi (engleză, maghiară, slovacă, română).

A kézikönyvek 2019. decenber 31. után lesznek elérhetőek!

The Manuals will be accessible after the 31st of December 2019!


Reuniuni internaționale de proiect
Budapesta, 2018
Coventry, 2018
Roznava, 2019
Budapesta, 2019

Grupuri țintă
O1 manual: cu cadrele didactice din învățământul preșcolar din Ungaria, Slovacia și România
O2 Manual pentru părinți: Participanți în Ungaria, Slovacia și România

Formarea colaboratorilor
Coventry, 2019

Conferință de diseminare
Budapesta, 2019

Proiectul în cifre

90

Dorim să ajungem la 90 de cadre didactice în timpul proiectului (anchete, cercetare, grupuri țintă,în dezvoltare, activități de diseminare)

180

Vrem să implicăm 180 de părinți în implementarea proiectului (sondaje, cercetare, grupuri țintă, dezvoltare, activități de diseminare)

600

Vrem să ajungem la 600 de părinți și educatori și alți actori implicați (factori de decizie) cu rezultatele proiectului

1200

Am dori să adresăm la 1200 de persoane pe site-ul proiectului și pe Facebook

Știri

Știri despre proiect – aprilie 2019

Cum poate părintele și cadrul didactic să lucreze împreună =n interesul copilului?

După ce, majoritatea timpului copilul o petrece la grădiniță, reușitele, eșecurile, relațiile sociale sunt definitorii din perspective dezvoltării bunăstării sale. Una dintre cele mai eficiente lucruri pe care părinții unui copil cu ADHD pot face este de a lucra îndeaproape cu cadrul didactic, pentru a sprijini tot efortul pus în grupul pentru copiii cu ADHD.

Prin urmare, este foarte important ca părinții - dacă sunteți conștienți - cât mai devreme la educatoare, si indice faptul că, comportamentul copilului nu este în general la nivelul comportamentului mediu, Dacă cadrul didactic cunoaște motivele comportamentului neobișnuit încă de la început, se poate pregăti pentru această sarcină. Dacă părintele este sincer cu cadrul didactic, acesta punele bazele unei colabări bune în viitor, iar aceasta va contribui la stabilirea unei relații bune, cu efecte benefice asupra copilului, a altor cadre didactice, alți părinți dar și alți copii.

Dacă părintele nu semnalizează la timp, el riscă, ca:

  • cadrul didactic de la grădiniță să simtă că, copilul se comportă așa, pentru că părinții lui nu-l educă în mod corespunzător;
  • se va simți neajutorat și va fi supărat pe părinte;
  • chiar dacă nu este solicitat în acest sens, va da sfaturi de educare părintelui : să-l țină mai sever, săl pedepsească, etc. – niște metode care au avut succes la alți copii;
  • părintele aude despre copilul său,numai lucturi rele, astfel încât se simte vinovat, deoarece nu primește un ajutor real;
  • nu există o cooperare semnificativă între părinții copilului și cadrul didactic de la grădiniță, părintele se va ascunde practic de profesor și va întrerupe contactul cu grădinița;
  • copilul va fi categorizat ca fiind un copil "rău" care în viitor atrage după sine consecințe negative;
  • îngreunează pentru toată lumea timpul petrecut la grădiniță;
  • prelungește procesul de cunoaștere, astfel ajutorul este întârziat.

Dimpotrivă, dacă părintele își împărtășește preocupările, experiențele și observațiile cu privire la ceea ce se întâmplă cu copilul său. din timp,

  • îi permite cadrului didactic să accepte copilul, deoarece acesta nu acționează cu scopul de a-l enerva, ci are cauze biologice;
  • Împiedică copilul să fie numit clovnul sau neastâmpăratul grupului (cerc negativ);
  • poate să protejeze copilul de eșec;
  • Permite cadrului didactic să acorde atenție copilului, să acumuleze experiență atunci când copilul funcționează bine;
  • îi împinge pe cadrul didactic să experimenteze cu o varietate de metode într-un mod creativ;
  • grădinița se poate pregăti pentru primirea copilului (asistent pedagogic, plan de didatic bune gândit).

Grupul de simptome ADHD are semnalmente caracteristice, dar fiecare copil are o individualitate unică, originală, astfel încât nu există nici o metodă care să funcționeze în mod egal pentru fiecare. Cu toate acestea, cunoscând copilul, este posibil să se creeze,chiar și împreună, acele serie de instrumente care funcționează cel mai bine pentru acel copil. Desigur, este necesară o cooperare onestă și continuă între părinte și cadru didactic.

Cum poate un părinte să lucreze cel mai bine cu un cadru didactic?

Ajutați-i pe cadrul didactic de la grădiniță să afle cât mai multe despre copil.

  • Să-i spunem

o Punctele tari (de exemplu, fiind creativ și și dispus să ajute și are un simț al umorului dezvoltat);

o Ceea ce îl interesează, în ce este talentați (de exemplu, se cațără ușor pe copac, este interesat de animale, dee cărți și povești);

o În ce se manifestă comportamentul său neconvențional (de exemplu, el lovește deseori, nu intră în cercul de conversație, se mișcă în mod constant, se preface că nu este atent în timpul învățării unei poezii, ci se joacă, dar de fapt în același timp este atent cu adevărat, doar el este atent AșA);

o Care sunt metodele care funcționează la el (scoaterea din situație, alocarea unor sarcini, laudă);

o Alte informații importante privind sănătatea;

o și dacă există vreo schimbare în circumstanțele dvs. de familie (deces, divorț, accident) - aceasta este ceea ce trebuie spuse, pentru că sunt niște circumstanțe care pot afecta foarte mult comportamentul.

  • Să-l întreabăm, ce putem face acasă pentru a rezolva o problemă. Să spunem care este elementul de comportament la care tocmai ne concentrăm acasă, să împărtășim idei și sugestii despre el. Să învășăm să lucrăm împreună cu educatorul de la grădiniță. Să căutăm soluții la probleme în timpul conversațiilor, și să nu ne concentrăm asupra problemei în sine!
  • Să cerem educatoarei de la grădiniță să ne semnalizeze imediat dacă a existat vreun conflict între copii, eventual o vătămare, pe de o parte, ca să putem contacta părintele în cauză pentru a întreba dacă copilul său este bine și, pe de altă parte, pentru a explica copilului ce a făcut greșit și ce putea face mai bine.
  • Să fim cât mai proactivi în grădiniță! Să devenim membrii în comunitatea părintească, se ne oferim voluntar în grup, să însoțim grupul în excursii și să participăm la evenimentele din grădiniță. În aceste ocazii nu numai că este posibil să observăm cum se comportă copilul nostru, dar avem și posibilitatea de a intra în contact cu cadrul didactic într-o dispoziție pozitivă.
  • Nu discutați doar despre problemele cu cadrul didactic de la grădiniță, spuneți-i dacă copilul a povestit ceva bun acasă despre grădiniță sau despre educatoarea sau cadrele didactice de la grădiniță! Luați timp și scrieți un scurt mesaj de apreciere al cadrului didactic.
  • Să respectați că educatorul are multe lucruri de făcut, că lucrează cu nenumărate familii și că timpul său este limitat, nu puteți vorbi cu el atunci când vreți La început, trebuie să lămurim care este canalul cel mai bun, prin care la nevoie pot comunica cu Dvs., dar să să nu țineți pe loc când are alte lucruri de făcut. Să-i spunem, de asemenea, cum putem fi ușor de contactat.
  • Atunci când comunicați cu un cadru didactic de la grădiniță, să aveți grijă de comunicarea corespunzătoare, vorbiți despre Dvs. înșine, despre familia Dvs., împărtășiți gândurile și sentimentele din interiorul Dvs., aveți grijă de folosirea mesajelor despre sine, acordați atenție cuvintelor pe care le folosiți. Nu criticați, nu acuzați, nu dați vina pe cadrul difdactic sau să nu-l judecați, pentru că în astfel de cazuri îl obligăm să se apere, ceea ce poate dăuna mult bunei relații déjà existente.
  • Pe lângă construirea încrederii reciproce, dați asigurări educatoarei de la grădiniță, dacă consideră necesar și ne permitem (de exemplu, există un bunic care vă ajută), câteodată să luam mai devreme copilul de la grădiniță.

Este foarte important să știți că un cadrul didactic de la grădiniță nu este întotdeauna și un educator special și că este posibil să dispună de mai puține cunoștințe despre ADHD și despre posibilitățile de schimbare a comportamentului. Este posibil fie déjà familiarizat cu practicile de a trata copiii cu ADHD în grup, dar este posibil să nu fie familiarizați cu aceste tehnici. De asemenea, menționăm că nu toate cadrele didactice sunt deschisi la cooperare.

Fiți curajoși și sinceri, cadrul didactic o va aprecia iar copilul va fi cel care va profita la maxim din asta!

Dr. László Zsuzsa: Az örökmozgó gyerek http://www.bibl.u-szeged.hu/porta/szint/tarsad/pedagog/modszer/fimota/html/index.htm

ADDitudeMagazine: The Ultimate ADHD toolkithttps://www.additudemag.com/download/adhd-school-toolkit-checklists-letters/

În manualele în curs de pregătire vom prezenta metode suplimentare pentru stabilirea și menținerea unei bune relații părinte-cadru didactic.

Dacă sunteți interesat de alte evenimente de proiect, vă rugăm să vă abonați la newsletter-ul nostru!

Urmăriți-ne pe Facebook!


Știri despre proiect – martie 2019

Ajutor pentru cei care ajută - programul HOPE

Acordarea de sprijin emoțional și speranță părinților și celor care ajută

ADHD afectează cel puțin 5% dintre copii - cel puțin atâți ajung să fie diagnosticați. Un astfel de copil în familie este adesea o provocare imensă, părinții sunt deseori epuizați, se simt izolați, nivelul lor de stres este foarte ridicat, mulți dintre ei se luptă cu depresia și simt că nu primesc nici un sprijin pentru creșterea copiilor.

Cercetările au arătat că, în ciuda dificultăților cu care ne confruntăm, suntem mai amabili și mai empatici cu noi și cu ceilalți, și suntem recuunoscători în mod regulat, acesta susține sănătatea noastră fizică și psihică, ne simțim mai fericiți și mai satisfăcuți de viața noastră.

Programul HOPE leaborat de specialiștii din cadrul Universității Coventry și de părinții implicați, oferă un curs personal , respectiv digital care îi ajută pe participanți să se concentreze mai bine asupra sănătății și bunăstării lor și asupra modului în care aceștia sunt mult mai mulțumiți în viața personală și profesională.

Cursurile se bazează pe rezultatele psihologiei pozitive, pe prezența conștientă (mindfulness) și pe terapia comportamentală cognitivă.

Cursurile nu se vizează doar pe cei afectați de ADHD, ci pot fi optimizate pentru diferite grupuri de clienți, cum ar fi cei afectați de unele boli, cum ar fi de exemplu autismul, cancerul, scleroza multiplă, depresia, HIV, demența respecti și bunăstarea la locul de muncă.

Principalele caracteristici care sunt umplute cu conținut personalizat sunt:

• prezența și relaxarea conștientă;

• obiective;

• managementul stresului și al oboselii;

• identificarea punctelor tari individuale;

• jurnalul de mulțumire/recunoștință;

• acceptarea și compasiunea față de noi înșine;

• managementul furiei și constrângerile comportamentale;

• tratarea recidivelor;

• combaterea gândurilor inutile;

• un stil de viață sănătos (somn mai bun, alimentație sănătoasă, activitate fizică).

Programul HOPE oferă părților interesați cunoștințele, abilitățile și încrederea în sine pentru a le ajuta să facă față provocărilor vieții, frustrărilor, temerilor și izolației și oferă o platformă pentru sprijin comunitar și social între cei care se confruntă cu aceleași încercări ale vieții.

În urma cursului, anxietatea și depresia participanților sunt reduse, calitatea generală a vieții și bunăstarea lor psihologică sunt îmbunătățite. Amintiți-vă, că un părinte poate sprijini într-adevăr copilul său pentru a depăși dificultățile cu ADHD dacă el este bine!

Un exercițiu simplu pentru recunoștință:

Scrieți o listă cu 3-5 lucruri pentru care sunteți recunoscători. Acestea pot fi lucruri mici, cotidiene și mai mari. Următorul pas este să explicăm de ce suntem recunoscători pentru acestea lucruri. Aceasta poate fi făcut fie seara sau săptămânal, eventual împreună cu familia și recunoștința să fie împărtășită cu ei.

De exemplu, sunt recunoscător pentru că am râs atât de bine cu copiii astăzi. Sunt recunoscător pentru că soarele a strălucit atât de frumos astăzi, după multe ploi. Sunt recunoscător pentru o vacanță reușităp la Lacul Balaton.

Un nivel ridicat de recunoștință:

Scrieți o scrisoare cuiva care a făcut o schimbare profundă și pozitivă în viața Dvs. Doar simplul fapt al redactării este un sentiment minunat! Dacă vom transmite scrisoarea aceluia căruia i-am scris, vom verdea că va avea un efect extraordinar pentru amândoi!

Programul HOPE nu este încă disponibil în limba maghiară, dar este posibil să aplicați gratuit pentru cursuri, care se lansează la anumite intervalle de timp. Aflați mai multe despre program: https://www.h4c.org.uk/

În manualele viitoare, vom prezenta alte metode care sunt potrivite pentru ca, copiii să poată trăi sentimentul recunoștinței, să păstreze și să îmbunătățească sănătatea mintală.

Dacă sunteți interesat de alte evenimente de proiect, vă rugăm să vă abonați la newsletter-ul nostru!

Urmăriți-ne pe Facebook!


Știri despre proiect – februarie 2019

Informații proiect – ianuarie 2019

De ce terapia comportamentală este importantă pentru un copil afectat de ADHD?

La copiii cu comportament asemănător ADHD, începerea timpurie al terapiei comportamentale poate reduce semnificativ simptomele. Esența terapiei comportamentale este de a ajuta să învețe sau să re-învețe comportamentele corecte,prin aplicarea acestuia comportamente nedorite vor putea fi înlocuite cu comportamente corespunzătoare într-o manieră adecvată individului și mediului.

Avantajul terapiei comportamentale este acela că poate oferi un cadru pentru comportamentul unui copil cu simptome asemănătoare ADHD, poate contribui să devină un părinte mai competent și să-i angajeze și să-i motiveze pe profesori în sprijinirea copilul pentru a-și putea îndeplini mai bine nevoile educaționale / învățare - toate aceste lucruri fără efecte secundare asupra corpului.

Terapia poate funcționa pentru copiii de toate vârstele și, dacă un copil mai mare poate fi, de asemenea, sfătuit să ia medicamente, se recomandă aplicarea terapiei comportamentale înainte, dar cel puțin în paralel cu tratamentul medicamentos. În plus, este posibil, ca pe lângă aplicarea terapiei comportamentale, doza de medicament să fie redusă. Deci, ondiferent dacă un copil urmează un tratament medicamentos sau nu, merită să învețe și tehnici comportamentale.

Medicamentele pot ameliora simptomele ADHD, dar ele nu învață copilul cum să se comporte. Un copil sub tratament medicamentos, poate simte o pornire mai mică de a lovi pe cineva, deoarece este mai puțin impulsiv, dar este la fel de posibil, să fie nedumerit, ce să facă în schimb.

Terapia comportamentală oferă un ajutor și în acest sens - prin învățarea comportamentului așteptat în situațiile sociale, de exemplu. Terapia comportamentală utilizează o serie de tehnici care pot face mai eficient comportamentul copilului și pot îmbunătăți abilitățile părinților. Deși o terapie cu adevărat de succes necesită participarea și cooperarea tuturor celor trei jucători cheie - părinte, educator și copil. Este foarte important să implicăm cadrul didactic, să dezvoltăm obiective comune și planuri educaționale. Comportamentul adecvat al copilului trebuie să fie ajutat atât acasă cât și la școală!

Cu toate acestea, trebuie să fim conștienți de faptul că aplicarea cu succes a terapiei comportamentale la domiciliu este o muncă grea. Atât părinții cât și copiii vor trebui să-și schimbe modul de comunicare anterioară, iar aceste modificări trebuie să fie și menținute în mod constant, deoarece, spre deosebire de efectele medicamentelor, rezultatele terapiei comportamentale nu sunt imediat vizibile, poate necesita săptămâni sau luni până când se consolidează modul de comportament țintă, iar exercitarea acestuia se permanentizează.

Terapia comportamentală trebuie începută cât mai devreme posibil. Copiii mai mici tind să aibă probleme mai ușoare și pot răspunde mai bine terapiei comportamentale, iar la această vârstă fragedă interacțiunile părinte-copil nu sunt rigidizate și pot fi schimbate mai ușor. Să nu uităm că în cazul relațiai copil cu ADHD și părinte intervine pe minut unul sau două interacțiuni negative, iar cu cu colegii și educatorii lor este proporția este similară, și în cazul în care însumăm aceste experiențe negative, înseamnă o jumătate de milioane de interacțiuni negative pe an. Ori ne lăsăm în spate și lăsăm copilul să crească cu atât de multe experiențe negative sau să intervenim la timp și să facem ceva pentru a opri aceste influențe negative.

Cercetările recente ne indică, că ADHD este o tulburare genetică, moștenită. Cu toate acestea, aplicarea terapiei comportamentale și a tehnicilor parentale adecvate, comunicarea și consistenizarea adecvată din stadiile incipiente ale vieții copilului pot reduce semnificativ severitatea simptomelor ADHD și, prin urmare, impactul asupra copilului și a familiei. Efectul terapiei comportamentale este puternic influențat de punerea în aplicare tehnicilor dezvoltate cu consecventă din partea părinților.

Cum funcționează terapia comportamentală?

Terapia comportamentală se bazează pe faptul că părinții și alți adulți din viața copilului să definească așteptări clare referitoare la comportamentul copilului. Să consolideze comportamentele pozitive cu recompense, laudă, și multe alte tehnici și să prevină instaurarea comportamentului negativ, nedorit și consolidarea unor astfel comportamente. 

Fiecare program de terapie comportamentală trebuie să includă următoarele principii:

  1. Un comportament bun trebuie recunoscut, întărit și apreciat printr-un sistem de recompense: stele / puncte / jetoane într-un tabel de recompense sau prin extinderea unui privilegiu, cum ar fi o jumătate de oră mai mult pe terenul de joacă sau în seara de vineri un vizionarea unui film în comun la un cinematograf;
  2. Stabilirea regulilor și limitelor la domiciliu (afișarea pe perete a listei cu muncile din gospodărie după rutinul de dimineața și de seară) stabilirea unor reguli, recompense și consecințe pentru o anumită activitate ;
  3. Abandonarea comportamentului negativ prin refuzul de a lua în considerare a acestuia, dacă este posibil, și fără a pune în pericol copilul; - specialiștii spun că, copilul folosește adesea un comportament nedorit pentru a atrage atenția adultului;
  4. Retragerea unui privilegiu dacă comportamentul negativ este prea sever pentru a fi ignorat;
  5. Folosind instrucțiuni simple și clare ("Stai jos, te rog") în loc de întrebări ambigue sau dificil de înțeles ("De ce nu te așezi?"), exprimându-ne în cel mai concret mod posibil: (Trebuie să te așezi liniștit pe scaun, până îți leg șireturile);
  6. Utilizați termenii "Dacă - Atunci" pentru condiționare ("Dacă ai terminat temele, atunci poți să merg să te plimbi cu bicicleta");
  7. Utilizarea eficientă a ”time-out” (scoaterea din situație) (de exemplu, o perioadă de întrerupere de un minut, luând în considerare, desigur, vârsta copilului și starea de dezvoltare);
  8. Îndepărtarea cauzelor care staul la originea comportamentului nedorit: (de exemplu, dacă un copil se comportă adesea prost când se află lângă un anumit partener, părintele ar trebui să-i ceară cadrului didactic să mute copilul în altă parte).

Tehnicile eficiente de ale terapiei comportamentale pot fi învățate de către părinți în timpul pregătirii părinților, de către copiii în formarea competențelor sociale și de către profesori în formarea strategiilor de clasă.

Este important să rețineți că un set de instrumente de terapie comportamentală bine adaptate și personalizate poate schimba comportamentul instituțional și de acasă al copilului, dar are și mai multe beneficii de durată, permițând auto-controlul și auto-gestionarea. Un copil cu ADHD ar trebui, de asemenea, să fie conștient de faptul că este responsabil pentru ceea ce primește și că trebuie să știe că el / ea poate să-și îndeplinească sarcinile. Acest lucru sporește sentimentul de competență și stima de sine și are un efect pozitiv asupra performanței. Astfel, setul de instrumente de terapie comportamentală ajută copilul să obțină control asupra propriei sale vieți.

Acest articol se bazează pe https://www.additudemag.com/how-does-behavioral-therapy-parent-training-work/.


Știri despre proiect – decembrie 2018

Ce să mănânce un copil cu ADHD?

Cu apropierea Sărbătorilor de Crăciun și implicit cu a meselor festive bogate de Crăciun, merită să vorbim dacă contează ce fel de hrană consumă un copil cu ADHD.

Alimentația sănătoasă este un medicament pentru creier. Mâncarea de bună calitate poate avea un puternic efect pozitiv asupra gândirii, sentimentelor și comportamentului persoanelor care suferă de ADHD, poate să îmbunătățească starea lor de spirit, mărește concentrarea atenției, devin mai greu de distras, au o rezistență mai bună, devin mai puțin obosiți dimineața și la mijlocul după-amiezii, și scade pofta lor după alimente cu conținut mare de zahăr. Dar, alimentele necorespunzătoare pot avea un efect negativ asupra simptomelor ADHD.

Ce aspecte trebuie luate în considerare la elaborarea unei diete pentru un copil ADHD?

Calitate înainte de cantitate! Întotdeauna să alegem alimente de bună calitate - și nu în cantități mari. Persoanele cu ADHD, parțial datorită impulsivității lor, tind să consume mai multe calorii decât ar avea nevoie, iar aceasta este o amenințare dovedită asupra creierului.

Copilul să consume lichide în cantități suficiente! 70-80% din țesutul cerebral este apa. Dacă nu are apă în calitatea necesară, aceasta va reduce capacitatea de a gândi și alterează judecata. Asigurați-vă că copiii dvs. beau suficient apă în fiecare zi.

Consumul corespunzător de proteine ajută la menținerea nivelului de zahăr din sânge, ajută la concentare, la focalizarea atenției, îmbunătățește funcțiile de memorie, are efecte de împotriva stresului și asigură construirea sănătății creierului. Pestele, carnea de curcan sau carne de pui fără piele, leguminoase, seminte crude, legume bogate in proteine, cum ar fi broccoli sau spanacul.

Este recomandat consumul hidrocarburilor cu aport scăzut de glucide. Indicele glicemic arată cât de rapid este absorbit de către organism un carbohidrat dintr-un anumit aliment. Hidrocarburii din alimentele cu conținut scăzut de glicemie sunt absorbiți lent și provoacă un sentiment mai lung de saturație. Acestea includ legume, fructe, alimente bogate în fibre. Zahărul simplu trebuie evitat cu siguranta, are un indice glicemic extrem de ridicat si practic nu are valoare nutritiva.

Lipidele bune sunt esențiale pentru menținerea sănătății. țesutul creierului (cu excepția apei) este în proporție de 60% grăsime. Grasimile rele, orice aliment, care conține grăsimi aciși grași trans, ar trebui evitate. Consumul de grăsimi sănătoase (polinesaturate), în special cele cu conținut ridicat de acid gras omega 3, susțin funcția celulelor nervoase. Acestea se găsesc în special în somon, sardine, avocado, nuc, semințe de in, chiamag și legume cu frunze verzi.

Să mâncăm cât mai diversificat posibil! Să încercăm să realizăm un meniu zilnic din alimente naturale colorate, cum ar fi afine, rodie, dovleac și ardei roșu. Acest eproduse alimentare conțin niveluri ridicate de antioxidanți.

Studiile au arătat că anumite condimente și condimente verzi sunt bune pentru creier și abilităților de gândire. Scorțișoara ajută la menținerea atenției și contribuie la circulația sângelui, rozmarinul, cimbrul și salvia susține memoria, usturoiul și oregano ajuta la alimentarea cu sânge al creierului. 

La anumiți copii cu ADHD ar putea să luăm în considerare posibilitatea de a renunța la alimente care conțin gluten, produse lactate și soia, dar în orice caz este bine să evitați alimentele prelucrate, toate tipurile de zahăr și înlocuitori de zahăr, îndulcitori, conservanți, coloranți alimentari artificiali și aditivi.

În măsura în care este posibil, încercați să cumpărați produse fără ingrediente chimice, să consumați carne de la animale care au fost ținuți ”liber” pe pășuni, fără hormoni și fără antibiotice. Este recomandabil să citiți eticheta produselor alimentare și dacă nu știți de unde provine sau ce conțin acele produse alimentare, este mai bine să nu le cumpărăm și să nu le mâncăm.

În plus față de consumul de alimente sănătoase, utilizarea anumitor suplimente alimentare ameliorează de asemenea simptomele unui copil cu ADHD. Aportul de zinc, magneziu și fier susține sistemul nervos, iar vitaminele B și D contribuie la funcționarea optimă a nervilor. Anumite probiotice care ajută la funcționarea florei intestinale pot avea, de asemenea, un efect pozitiv. Asigurați-vă că consultați un specialist în ceea ce privește utilizarea și administrarea suplimentelor alimentare.

 

Sursa:

https://www.additudemag.com/slideshows/adhd-nutrition-brain/


Știri despre proiect – noiembrie 2018

Fa-o ! - Nu o face! - Puterea cuvintelor

Comunicarea corespunzătoare este importantă în fiecare aspect al vieții, astfel și în procesul de creșterea copiilor. De nenumărate ori ne adresăm copiilor sau facem mențiuni sau comentarii care îi fac nesiguri. Adesea pare mult mai ușor să țipi la un copil, să-i spui ce să facă, ce să nu facă, în loc să modeleăm împreună oportunitățile; Cu toate acestea, cu câteva propoziții alese într-o manieră inteligentă, putem să promovăm cooperarea, să le arătăm calea și să ne întărim credința în abilitățile lor.

Comunicarea pozitivă sprijină acceptarea, empatia, îmbunătățirea legăturilor de atașament și luarea deciziei autonome a copilului. Contează cum și ce spunem. Iată câteva exemple pentru a ilustra ce înțelegem prin aceasta.

CUM să spunem :

  • Să-l apelăm după nume, pentru a ne asigura că, copilul este atent. Eventual putem să-i atingem ușor pe umăr. Dacă atingem copilul, această atingere să nu fie niciodată neașteptat sau violent. Evitați atingerile dacă copilului nu-i place acest lucru.
  • Dacă situația ne permite, să ne aplecăm la el, și să căutăm un contact vizual, apoi să intrăm în discuție cu el.
  • Dacă copilul este tulburat, modul cel mai eficient de a-l liniști este ca noi, adulții, să rămânem calmi. Dacă și noi devenim agitați și ridicăm vocea, acest lucru poate să tulbure și mai mult copilul. Aceasta este exact contrariul a ceea ce dorim să realizăm de fapt. Să vorbim încet, blând cu copilul și să ne păstrăm liniștea. În nici un caz să nu strigăm, să nu-l certăm sau să încercăm să-i dăm comenzi, când plânge sau are o criză de furie.

CE să spunem:

  • Să spunem copiilor exact ce vrem să facem, în loc să le spunem să înceteză să mai facă ceva, sau să nu mai facă ceva.
  • În loc să spunem: "Nu mai alerga!", să-i spuneți: "Te rog să mergi încet!"
  • În loc să spunem: "Nu te mai scobi în nas", să-i spuneți: "Te rog să aduci o batistă!"
  • În loc să spunem: "Nu poți să ieși să te joci în curte până când nu pui la loc jucăriile tale.”să-i spuneți: "După ce vei pune la loc jucăriile, poți să ieși să te joci în curte".
  • În loc să spunem: "Nu se vorbește așa!" să-i spunem: "Te rog să folosești cuvinte frumoase!"

Oferiți soluții constructive în loc să le certați.

  • În loc să spunem: "Taci din gură, o dată!" Să-i spunem: "Vorbește mai încet!"
  • În loc să spunem: "Doamne, ce dezordine ai făcut!" Să-i spunem: "Văd că ai jucat bine! Cum aș putea să te ajut să faci ordine?
  • În loc să spunem: "Ai nevoie de ajutor"? Să-i spunem: "Sunt aici, dacă ai nevoie de ajutor!"
  • În loc să spunem: "ți-am explicat deja ieri cum să o faci!" Să-i spunem: "Poate vă pot arăta cum să faci acest lucru altfel".
  • În loc să spunem: "Vrei ca să te pun pe un loc separat?" Să-i spunem: "Ai avea nevoie de o scurtă pauză?"
  • În loc să spunem: "Nu mai plânge!"Să-i spunem, "Plânge liniștit, te vei ușura!"
  • În loc să spunem: "Totul va fi bine!" să-i întrebăm: "Cum te simți?"
  • În loc să spunem: "Nu este așa de dificil!" Să-i spunem: "știu că poți face și lucruri mai grele!"

 

Sursa : -FB-

În manualele care sunt în curs de pregătire, vom prezenta mai detaliat diferite strategii pentru o comunicare adecvată.

Dacă sunteți interesat și de alte evenimente din proiect, vă rugăm să vă abonați la newsletter-ul nostru!

Urmăriți-ne pe Facebook!


Știri despre proiect – octombrie 2018

Octombrie este luna de conștientizare a ADHD!

În această perioadă, specialiștii și organizațiile care se ocupă cu ADHD se străduiesc să reducă stigmele legate de ADHD, să clarifice neînțelegerile și să împărtășească cât mai multe informații despre această tulburare de dezvoltare.

Cei implicați în ADHD, fie că sunt copii sau adulți, suferă mult, trec peste multe încercări sau chair sunt supuși umilinței, oână când sunt diagnostizați, încrederea lor de sine poate fi afectat grav și deseori se acuză singuri de propriile lor dificultăți. 

Cu toate acestea, ADHD nu este o versiune defectă a normalului. Nu este vina individului sau rezultatul educației parentale necorespunzătoare, nu este doar o obiecție față de un comportament iresponsabil. Creierul cu ADHD funcționează diferit, iar cu aceste diferențe coexistă multe puncte tari.

Enunțurile, cum ar fi "Nu încerci destul de mult", "dacă ai fi dorit mai bine, ai putea reuși" – este un diagnostic moral, o judecată, dar în nici un caz un ajutor. Voința, în special critica în sine, nu are nici un efect de vindecare la cazurile cu ADHD.

Diferențele în funcționarea mintală necesită tratament, precum și alte boli fizice cronice mai evidente, cum ar fi cele ale corpului, cum este hipertensiunea arterială sau miopia. Acestea sunt pur și simplu acceptate de societate, decât diferențele care au origini la nivelul sistemului nervos, deși cei implicați au nevoie de tratament, de ajutor, de sprijin, nicicum de judecată.

Cea mai gravă parte a tulburărilor de dezvoltare neurologică deseori nu constă în problema însăși, ci în excluderea socială, disprețul, batjocura, rușinea care decurg din această tulburare. Disfuncțiile nervoase afectează mulți oameni, dar datorită rușinii și stigmatizării, ignoranței sau lipsei de îngrijire, mulți oameni nu caută și nu primesc niciodată ajutor.

Din fericire, există tot mai mulți oameni care lucrează din greu pentru a se asigura că, copiii și adulții care suferă din astfel de cauze să aibă o viață mai bună. Trebuie să recunoaștem propriile noastre probleme fără rușine sau inhibiții și trebuie să ridicăm vocea atunci când cineva face un comentariu răutăcios despre "nebuni" sau "psihotici". Trebuie să ieșiți din umbra rușinii și a stigmatizării, să vă alăturați mișcării din ce în ce mai numeroase care sărbătoresc diversitățike mentale, pentru a facilita viețile persoanelor implicate în viața privată, în școli și la locurile de muncă.

În timpul lunii dedicate constientizări ADHD, puteți auzi, sau citi articole de la cei mai renumiți specialiști în domeniul ADHD, pe următorul link: https://adhdexpo.com/expo2018/

 

sursa: https://www.additudemag.com/adhd-stigma-hallowell/


Știri despre proiect – septembrie 2018

ADHD poate să fie și un cadou?

Copii cu ADHD strălucesc. Sunt deștepți, curioși, plini de viață, vorbăreți, sinceri, au un foarte bun simț al umorului, sunt creativi, curajoși, pasionali. 

Copii cu ADHD sunt enervanți. Vorbesc în permanență, nu pot sta pe loc, întotdeauna spun ce le vine în minte, întotdeauna fac ce le vine în minte, nu pot să fie atenți nici măcar un minut. Cu excepția televizorului.

Nu-i așa, că prima abordare este mult mai bună? Cu cât este mai ușor să acceptăm un copil așa!

Atitudinea pozitivă, atitudinea bazată pe forță este în legătură cu aceasta - pentru a vedea cele mai bune, nu cele mai rele. Pentru a fi văzut ca un avantaj, o diferență pe care până atunci am considerat-o ca dezavantaj, tulburare.

Dar de ce este important acest lucru? Dacă insistăm asupra deficiențelor copilului, acesta poate fi foarte dăunător pentru stima de sine al copilului. Copiii care sunt constant disciplinați, certați, cărora întotdeauna se spune că sunt leneși, proști sau răi, vor crede aceste lucruri mai devreme sau mai târziu despre ei înșiși. Ei vor fi atât de descurajați și înspăimântați încât uită sau nu descoperă deloc acele lucruri în care sunt buni, și pe care le fac cu plăcere. Ei vor suferi de anxietate, vor fi supărați tot timpul și, în cele din urmă, se nu se mai descurcă bine la nivelul propriilor abilități.

Ideea nu constă în a omite să atragem atenția copilului dacă face ceva inacceptabil. Ci să nu identificăm acțiunea cu copilul și să descoperim punctele forte, abilitățile și oportunitățile copilului. Cu încurajarea lor, prin iubirea manifestată, prin acceptarea lor, vom putea obține tot ce este mai buni în ei.

Cele trei simptome clasice de hiperactivitare, considerate în epoca modernă ca fiind un "handicap", un simptom major, mai demult însemna supraviețuirea pentru omenire – dar care sunt încă benefice în anumite contexte sociale.

  • Cel care este în mișcare permanentă - adică hiperactiv - caută hrană, adăpost și alte lucruri vitale.
  • Cel care monitorizează în mod constant toți stimulii externi – deci este atât de ușor să-i fie distrasă atenția - va observa ce poate fi dăunător sau util din punctul de vedere al supraviețuirii.
  • Cel care reacționează rapid la zgomotele externe și la cele văzute – adică este impulsiv – va reuși să observe cu ușurință și încercarea de atac al prădătorilor.

Punctele forte includ abilitățile, capacitățile, abilitățile, interesele și motivația intelectuală, fizică și interpersonală a copilului. Fiecare copil are puncte tari și abilități diferite, iar atunci când copiii și cei din jurul lor îi apreciază și îi înțeleg, atunci acești copiii pot învăța și dezvolta având la bază cele enumerate anterior.

Dar ce îi caracterizează pe acești copii? Care sunt acele virtuți, de la care putem să pornim în cazul lor?

wordcloud

Să avem în vedere calitățile bune, să le admirăm și să-i ajutăm să surprindă și să includă aceste valori în vâslele lor!

Când ne concentrăm asupra punctelor slabe și asupra dificultăților, vedem doleanțe și creăm probleme. Când ne concentrăm asupra punctelor tari și pozitive, vedem oportunități și creăm soluții. În aceeași situație, oferim aceluiași copil o șansă de creștere optimă.


Surse:

https://www.additudemag.com/how-to-praise-a-child-with-adhd-parenting-done-right/

http://semmelweis.hu/klinikai-pszichologia/files/2012/06/laszlozsuzsa-gyermekkorimagatartaszavarok2010.pdf

Thomas Armstrong: Tényleg ADHD-s a gyerekem? Jaffa Kiadó, Budapest, 2017


Știri despre proiect – august 2018

Ce să facem dacă copilul se bate?

Furia este un sentiment uman natural Ûi nu neapărat rău. Copiii, pe de altă parte, trebuie învățați să se exprime într-un mod productiv Ûi să-Ûi elibereze furia - acesta este important un pas critic spre maturitatea emoțională.

Copiii cu ADHD au multe calități care sunt greu de suportat Ûi, în plus față de capacitatea altor copii de acelaÛi vârstă de a trata frustrarea Ûi emoțiile, aceÛti copii adesea rămân în urmă.

 

Acest lucru duce adesea la un comportament nedorit. Dacă suntem conÛtienți de faptul că această problemă face parte din ADHD, aceasta ne poate ajuta să ne păstrăm liniÛtea Ûi să oferim un ajutăm la modificarea comportamentului unui copil.

"Lovirea" este o problemă pentru toți copiii, indiferent dacă suferă sau nu ADHD. Acest tip de comportament nu poate fi tolerat nici acasă, nici în instituțiile de învățământ, de aceea părinții, mai presus de toate, trebuie să se opună. Nu putem găsi întotdeauna cauza agresiunii, dar reacția impulsivă trebuie împiedicată Ûi schimbată.

Următorul articol vom prezenta unele dintre metodele care îi pot ajuta pe copil să se ocupe de emoțiile sale Ûi nu să "lovească". Nu aÛteptați rezultate imediate, cheia pentru a schimba strategiile comportamentale constă în răbdarea în timp Ûi în preseverență.

Definiți problema. De fiecare dată când copilul este agresiv din punct de vedere fizic, explicați-i exact cum a fost atunci când a pierdut controlul asupra a ceea ce făcea Ûi ce ar putea face altfel. Nu spuneți "să nu te bați", ci definiți împreună ce poate face pentru a se controla dacă îl deranjează, îl enervează ceva.

Întrebările care pot ghida copilul spre acest lucru:

  • De ce te-ai bătut, de ce ai lovit?
  • Crezi că acest comportament a fost corect?
  • Ce alte metode acceptabile poți să spui atunci când vei fi supărat din nou Ûi trebuie să-ți stăpâneÛti mânia? (de exemplu, să discute cu educatoarea de la grădiniță, sau pur Ûi simplu să plece de acolo)
  • dacă între metodele enumerate a fost inclusă Ûi bătaia?
  • ce ai de gând să faci data viitoare?

Exersați situațiile critice sub forma jocurilor de rol. Jocul de rol schimbă mintea Ûi creierului copilului ca Ûi cum ar antrena un muÛchi. Exersarea va ajuta copilul să reacționeze în situații limită într-o manieră corespunzătoare.

Confirmare pozitivă. Observați Ûi recompensați comportamentul bun. Lăudați prin cuvinte când vedeți cum a reuÛit să-Ûi domine furia, dar puteți, de asemenea, să stabiliți recompensele pe care le poate avea copilul pentru comportamentul său bun. Acest lucru poate fi facilitat de realizarea unui "Caiet de bunătate" în care puteți înregistra ocaziile când a reuÛit să rămână liniÛtit Ûi calm – iar în zilele când îÛi încalcă principiile stabilite, se va omite înregistrarea în caiet. Punctele adunate pot fi schimbate pentru recompense mai mari.

Arătați un exemplu. Să vă stăpâniți propriile emoții. Nu este uÛor să rămâneți calm atunci când copilul loveÛte pe cineva aparent fără nici un motiv sau din cauza unei bagatele face o criză de furie, dar trebuie să încercați. Comportamentul adecvat (inspirare adâncă de aer, o discuție calmă dar clar Ûi hotărât în loc de ceartă) poate servi ca un gest de stăpânire a emoțiilor pentru copil. Nu strigați, nici să nu-loviți de mânie, deoarece este doar ulei pe foc Ûi copilul va învăța exemplul neadecvat de aÛi stăpâni mânia.

Învățați-o să-Ûi formuleze Ûi să-Ûi definească sentimentele. Copiii îÛi pierd adesea controlul dacă nu pot să-Ûi definească ce îi deranjează. Dar dacă tot ce pot spune este că "Sunt foarte supărat sau mânios", acest lucru deja pot împiedica ca furia să se manifeste în mod violent.

Furia este doar un simptom al unui lucru, nu punctul final. Învățați copilul să se oprească Ûi să se gândească de ce este supărat. Acest lucru va permite să preia controlul asupra acestui sentiment Ûi va putea cere ajutor.

Fiți empatici. Spuneți copilului, că-l înțelegeți cât de supărat este Ûi cât de greu este să-Ûi controleze agresiunea. Dacă copilul simte că este înțeles, este mai puțin probabil să se înfurie Ûi mai mult.

Limitați gadgeturile electronice de divertisment. Cu cât vizionează mai mult televizorul, cu cât foloseÛte mai multe gadgeturi, îi rămân cu atât mai puțin timp Ûi energie pentru activități mai benefice Ûi de interacțiuni sociale reale. Puțină vizionare de televizor nu face rău, dar stabiliți anumite limite. În plus, nici mass-media violentă nu ajută la rezolvarea problemei.

Notați situațiile critice. Documentarea vă poate ajuta să identificați modele care vă vor permite să interveniți în timp util într-o anumită situație înainte ca acesta să se denatureze.

Metodele de mai sus vă pot ajuta nu numai la încetarea comportamentului nedorit, ci Ûi la dezvoltarea abilităților necesare.

În manualele care sunt în curs de pregătire, vă vom prezenta strategii mai detaliate pentru a face față agresiunii copiilor.

Resurse:

https://www.additudemag.com/behavior-modification-helped-child-stop-hitting-at-school/

https://www.additudemag.com/stop-hitting/

https://www.additudemag.com/download/angry-child-teaching-emotional-control/?src=embed_link

https://www.fatherly.com/parenting/how-to-handle-a-violent-child/


Dacă sunteți interesat (ă) de alte evenimente din proiect, vă rugăm să vă abonați la newsletter-ul nostru.

Urmăriți-ne pe Facebook!


Știri despre proiect – iulie 2018

Care este vârsta reală "executivă" a copiilor cu ADHD?

Gradul de maturitate al îndeplinirii funcțiilor copiilor cu comportamente ADHD deseori rămâne în urmă față de cele ale colegiilor acestora. Părinții Ûi profesorii stau adesea în fața acestui fenomen Ûi le este neclar ca un copil de altfel cu o minte ascuțită nu este capabil să lucreze independent la o anumită sarcină.

Dar care sunt funcțiile executive Ûi de ce sunt ele importante?

Funcțiile executive (împreună funcție executivă Ûi controlul cognitiv) sunt un set de procese cognitive, care sunt necesare, pentru controlul comportamental cognitiv: alegerea Ûi controlul cu eficient al comportamentelor care contribuie la alegerea obiectivelor.

Funcțiile executive includ procesele cognitive de bază, cum ar fi controlul atenției, inhibarea cognitivă, reglajul inhibitor, memoria de lucru Ûi flexibilitatea cognitivă. Funcțiile executive superioare necesită utilizarea simultană a mai multor funcții executive de bază Ûi includ planificarea Ûi inteligența fluentă (adică argumentarea Ûi rezolvarea problemelor) "Forrás

Vârsta reală a funcțiilor executive este vârsta la care creierul copilului funcționează corespunzător. Copiii cu ADHD sunt în urma colegiilor lor cu 30-40%. Acest lucru se manifestă prin emotiile, controlul corpului, impulsurile, comportamentul corporativ (sau lipsa acestuia) Ûi maturitatea generală.

Dacă funcțiile executive sunt compromise, acest lucru poate face extrem de dificilă îndeplinirea de sarcini complexe, impunerea cadrelor Ûi îngreaunează aproape orice comportament legat de un obiectiv.

Copiii în cauză întâmpină dificultăți în analizarea, planificarea, organizarea, începerea Ûi încheierea sarcinilor, au dificultăți în gestionarea eÛecurilor, nu-Ûi amintesc de comenzile complexe cu mai multe etape Ûi, prin urmare, nu le pot respecta, nu le pot gestiona în mod echilibrat, cum ar fi sportul, divertismentul Ûi învățarea. –Surse

Vârsta reală a funcțiilor executive este vârsta la care creierul copilului funcționează corespunzător. Copiii cu ADHD sunt în urma colegiilor lor cu 30-40%. Acest lucru se manifestă prin emotiile, controlul corpului, impulsurile, comportamentul corporativ (sau lipsa acestuia) Ûi maturitatea generală.

Dacă funcțiile executive sunt compromise, acest lucru poate face extrem de dificilă îndeplinirea de sarcini complexe, impunerea cadrelor Ûi îngreaunează aproape orice comportament legat de un obiectiv.

Copiii în cauză întâmpină dificultăți în analizarea, planificarea, organizarea, începerea Ûi încheierea sarcinilor, au dificultăți în gestionarea eÛecurilor, nu-Ûi amintesc de comenzile complexe cu mai multe etape Ûi, prin urmare, nu le pot respecta, nu le pot gestiona în mod echilibrat, cum ar fi sportul, divertismentul Ûi învățarea.

Cum putem ajuta copiii?

Există mai multe modalități de îmbunătățire a funcțiilor executive. În primul rând, este foarte important să înțelegeți Ûi să acceptați condiția copilului. Aceasta este baza pentru orice schimbare sau intervenții.

Copiilor care se confruntă cu problemele funcției executive sunt ajutați foarte mult cu asigurarea cadrului corespunzător, a ordinii Ûi a regularității adecvate.

Este foarte important ca părinții Ûi cadrele didactice să coopereze, în vederea unei strategii comune, pentru găsirea unei rezolvări. Merită să vă concentrați Ûi să lucrați la o singură problemă la un moment dat, apoi treceți la următoarea.

La copiii vizați sunt foarte eficiente listele de verificare, cărțile zilnice de verificare Ûi sistemele de recompense. Ajută dacă stabilim unele termene pentru fiecare activitate. Pentru a învăța lucruri noi, se recomandă utilizarea unor lucruri cât mai practice.

Este o idee bună să întăriți încrederea copilului în sine Ûi să luați parte la bucuriile Ûi mândria lui. Lăudați dezvoltarea personalității sale, nu doar rezultatele la învățare.

Forrás

Sporturile clasice de luptă ajută, de asemenea, la dezvoltarea funcțiilor executive, deoarece îmbunătățesc împreună disciplina corpului Ûi a minții.

Este important să Ûtim că afectarea funcțiilor executive nu este caracteristică doar copiilor cu ADHD, ci această tulburare poate fi diagnosticată Ûi în sine.

În manualele care sunt în curs de pregătire, vor fi prezentate mai multe detalii pentru a ilustra diferitele strategii de consolidare a funcțiilor de execuție.


Dacă sunteți interesat (ă) de alte evenimente din proiect, vă rugăm să vă abonați la newsletter-ul nostru.

Urmăriți-ne pe Facebook!


Știri despre proiect – iunie 2018

Mituri Ûi fapte despre ADHD

 

Mit: Toți copiii cu ADHD sunt hiperactivi.

 

Fapt: Unii copii cu ADHD sunt hiperactivi, dar mulți alți copii cu probleme de atenție nu sunt. Copiii cu ADHD care sunt neatenți dar nu foarte activi, pot să pară visători Ûi nemotivați.

 

Mit: Copiii cu ADHD niciodată nu sunt atenți.

 

Fapt: Copiii cu ADHD au adesea abilitatea de a se concentra asupra activităților care le fac plăcere. Dar indiferent de eforturile lor cele mai mari, ei au probleme în a-se concentra, atunci când o sarcină le este obositoare sau repetată.

Mit: copiii ADHD se pot comporta mai bine dacă vor.

Fapt: Copiii cu ADHD pot încerca să facă tot ce le stă în puteri pentru a fi buni, dar totuÛi le este imposibil să stea liniÛtiți, să rămână tăcuți sau să fie atenți. Ei par a fi neascultători, dar acest lucru nu înseamnă că se comportă inadecvat cu bună Ûtiință.

 

Mit: Copiii cu timpul vor depăÛi în cele din urmă ADHD

Fapt: ADHD este adesea o problemă persistentă Ûi la adulți, aÛa că nu vă aÛteptați ca copilul să-Ûi depăÛească ADHD cu trecerea timpului. Tratamentul adecvat Ûi început la timp poate ajuta copilul la tratarea Ûi la minimalizarea simptomelor.

Mit: Tratamentul medicamentos este cea mai bună opțiune pentru ADHD.

 

Fapt: Deseori sunt prescrise anumite medicamente pentru tulburarea de deficit de atenție, dar ele concentrează numai atenția, deci aceasta nu este neapărat cea mai bună alegere nici singura opțiune pentru copii. Pentru tratamentul cu ADHD, terapia multimodală este cea mai eficientă: terapia de miÛcare, educația, terapia comportamentală, sprijinul la domiciliu Ûi la Ûcoală, exercițiile fizice Ûi nutriția adecvată.

Surse:

https://www.helpguide.org/articles/add-adhd/attention-deficit-disorder-adhd-in-children.htm

Dacă sunteți interesat (ă) de alte evenimente din proiect, vă rugăm să vă abonați la newsletter-ul nostru.

Urmăriți-ne pe Facebook!


Știri despre proiect – mai 2018

Eficiența laudei

Copiii cu ADHD se luptă permanent cu o lipsă de stima de sine. Există o forță extraordinară în lauda pentru un astfel de copil, astfel încât cadrele didactice, părinții, ar trebui să organizeze întotdeauna activitățile astfel încât copilul să poată face ceva bun, să aibă succes Ûi să fie lăudat. Pentru copiii cu ADHD acest lucru este deosebit de important pentru că sunt, în general privați de atitudini pozitive, aprecieri: adesea se plâng de ei, trebuie să-Ûi repare anumite greÛeli, deseori sunt pedepsiți din cauza comportamentului lor"necugetat".

Încurajarea Ûi lauda dau încredere copiilor Ûi vor putea să facă lucruri la care nici nu s-au gândit.

În acelaÛi timp timpul este important, pentru ca lauda să-Ûi atingă scopul. Nu trebuie întotdeauna să considerați tot ceea ce face copilul, ca Ûi cum ar fi interesant, numai când a investit efectiv energie în activitata desfăÛurată. Să-i ajutăm să simtă succesul, încăt să se depăÛească pe sine. 

Este important să fie lăudat efortul, nu copilul. de ex. "Te-ai străduit foarte mult să faci acest lucru", respectiv ca această laudă ssă se facă întotdeauna imediat după activitate Ûi dacă se poate să fie auzită de ceilalți.

În cazul copiilor mici, merită luată în considerare stabilirea unui sistem de recompense. Dacă face ceva în mod voluntar, ce ne-am aÛteptat de la el (dar nu a făcut-o înainte), atunci poate obține, o steluță, un autocolant sau un jeton. Ele pot fi adunate Ûi schimbate pentru bomboane sau pe lucruri mici la care copilul aspiră. 

Surse: Edward Hallowell M.D. Why Praise Is So Important for Children with ADHD

În Manualele ”Helping Hand” pentru cadrele didactice de la grădiniță Ûi pentru părinți care urmează a fi realizate în proiectul nostru, oferim ajutor Ûi idei similare pentru educarea copiilor cu ADHD.

Dacă sunteți interesat (ă) de alte evenimente din proiect, vă rugăm să vă abonați la newsletter-ul nostru.

Urmăriți-ne pe Facebook!


Știri despre proiect – aprilie 2018

Este greu pentru cadrul didactic, este greu pentru părinți - copilul ADHD în educația publică: Să ne dezvoltăm!

Un copil cu provocări comportamentale are un impact asupra celorlalți Ûi adesea creează situații dificile în grup. Cadrul didactic poate fi nedumerit Ûi adesea găsirea unei soluții este îngreunată de comunicarea îngrădită între părintele Ûi cadrul didactic de la grădiniță, necunoaÛterea caracteristicilor Ûi cauzelor care staul în spatele problemei respectiv lipsa metodelor educaționale care pot fi folosite în situații speciale. Fiecare copil din grupa de la grădiniță contează. Cadrul didactic adesea semnalizează în zadar părintelui că merită cercetată cauza problemei de comportament, iar părinții se eschivează, chiar pot acuza educatoarele că nu-Ûi cunosc meseria. AcelaÛi lucru este adevărat Ûi invers, cadrele didactice de la grădiniță Ûi ceilalți părinți se uită la părinții copilului în cauză cu resentimente "de ce nu-Ûi educă bine pe acel copil". Este uÛor să creeze o atmosferă tensionată în grupă cu o povară emoțională gravă pentru toată lumea.

Primul pas în acordarea de ajutor tuturor celor interesați este recunoaÛterea, reconsiderarea nevoilor speciale ale copilului Ûi faptul că are nevoie de un sprijin profesional, dar Ûi toți cei implicați în procesul său de educare.

Publicațiile din proiectul Helping Hand se adresează atât părinților Ûi cadrelor didactice. Din ele vor primi indicații cum să comunice mai bine între ei Ûi cum să obțină rezultate împreună în educația copilului cu ADHD.

Dacă sunteți interesat (ă) de alte evenimente din proiect, vă rugăm să vă abonați la newsletter-ul nostru.

Urmăriți-ne pe Facebook!


Știri despre proiect – martie 2018

Nu sunt bolnavi, numai că s-au născut în timpul Ûi în locul nepotrivit:

„Nu este surprinzător faptul că ADHD, pe teritoriile care sunt considerate îndepărtate de civilizație, în zonele mai puțin dezvoltate, ADHD este considerat ca o comoară reală, o calitate prețioasă, care stă la baza succeselor la pradă, Ûi menținerea rasei, dar în societățile moderne, persoanele cu ADHD fac față provocărilor vieții cotidiene mai ineficient, se realizează într-un procent mai mic în viață, deoarece sunt etichetați de mediul lor Ûi suprimați, spunând că sunt ciudați, incapabili pentru îndeplinirea unor sarcini. Dar cât de mult ar fi mai bine atât pentru ei cât Ûi pentru Ûi societate, dacă în schimbul unor atribute aruncate la întâmplare de genul că aceste persoane sunt împrăÛtiate, visatoare, nelinistite, zeloÛi, impulsivi, hiperactive, s-ar concentra Ûi s-ar baza mai mult pe faptul, că aceste persoane cu cât sunt mai entuziaÛti, creativi, curioÛi, inovatoare, cât este de uÛor să se stârnească atenția cu un stimul nou, că sunt maeÛtrii-hiperconcentrării, sunt empatici (pentru că ei Ûtiu um e să fii considerat ciudat), sunt determinate, distractivi Ûi sunt plini de energie. "

În articolul din ”Divány” persoanele adulte, care suferă de sindromul ADHD ne împărtăÛesc experiențele dobândite despre aceste simptome complexe: https://divany.hu/eletem/2018/03/20/adhd_elonyei_pozitiv_oldalai/?utm_source=index.hu&utm_medium=doboz&utm_campaign=link

Dacă sunteți interesat (ă) de alte evenimente din proiect, vă rugăm să vă abonați la newsletter-ul nostru.

Urmăriți-ne pe Facebook!


Știri despre proiect – februarie 2018

Ce știți despre ADHD / comportamente problematice?

Care sunt comportamentele problematice întâlnite cel mai frecvent în situațiile de zi cu zi și dacă ele vă îngreunează activitatea? Cu ce dificultăți trebuie să vă confruntați?

Ce tipuri de subvenții sunt disponibile pentru dvs.? (De exemplu, informații despre terapii / informații de contact, consiliere, consultare cu specialiști în educație, specialist în sănătate, psiholog, tematică pentru ședințe cu părinți /grupe de părinți, informații despre medicamente etc.)

Care ar fi felul în care v-ați simți sprijiniți într-un mod util în viitor? (De exemplu, publicații de interes public, prelegeri introductive, materiale educative auxiliare, intervenții de asistență, formare profesională, discuții profesionale, supraveghere etc.)

În cadrul proiectului HelpingHand oferim manuale practice pentru cadre didactice din grădinițe și părinții copiilor de la grădinițe, pentru a ajuta, a sprijini copiiîn vederea integrării acestor copii afectați de ADHD, atât în viața lor de zi cu zi, cât șiîn vederea reușitei lor în viață.

În prima fază a proiectului, vom măsura ce ajutorul întrebărilor de mai sus, ce știu factorii implicați în educația copiilor de această stare de lucruri și, în baza necesităților să putem determina mai bine ce fel de conținut de specialitate să fie disponibil la sfârșitul anului în publicațiile care vor apărea.

Dacă sunteți interesat (ă) de alte evenimente din proiect, vă rugăm să vă abonați la newsletter-ul nostru.

Urmăriți-ne pe Facebook!


Știri despre proiect – ianuarie 2018

De ce am intrat în acest proiect?

Din ce în ce mai mulți copii de vârstă preșcolară - unii cercetători cred că proporția lor poate fi de până la 5% - sunt diagnosticați cu hiperactivitate cu deficit de atenție. Există numeroși copii minori în instituțiile de învățământ care nu au fost niciodată diagnosticați. Elevii cu ADHD își găsesc locul dificil în timpul orelor de la clasă, au ieșiri de furie, și nu au răbdare nici pentru sarcini mai simple - deseori sunt stigmatizați ca fiind copii răi în comunitățile de grădinițe și școli dar și de către alți părinți.

Se poate demonstra că elevii care au fost deja "dificili" la grădiniță se confruntă, de asemenea, cu dificultăți și în timpul educației ulterioare - deși simptomele ADHD pot fi recunoscute clar chiar și la o vârstă mai fragedă. Dacă nu este corect tratat, pot constitui o problemă de lungă durată.

Dacă copiii beneficiază din timp de o atenție și un tratament adecvat, ei vor deveni membri activi ai comunității la maturitate, de vreme ce abilitățile și inteligența lor sunt adesea superioare mediei

Cu ajutorul proiectului nostru, dorim să oferim ghiduri și instrucțiuni concrete și practice cadrelor didactice din învățământul preșcolar dar și pentru părinți în vederea sprijinirii acestor copii uimitori, dar adesea dificili.

Prezentarea proiectului și a evenimentelor sale actuale – Întâlnirea de lansare a proiectului a avut loc la Budapesta în perioada 29-30 ianuarie 2018, parteneri de proiect: RaabeKlett Kft. din Ungaria, Fundația ADHD Ungaria, Facultatea pedagogică ELTE Bárczi Gusztáv, Universitatea Conventry, Grădinița de Practică pedagogică de pe Lângă Universitatea din Debrecen, Școala Spojena a Școlii Slovace și SpojenaSkola, în România Asociația Csipkerózsika.

Evenimentele preconizate ale proiectului în viitorul apropiat: – Chestionarele vor fi folosite pentru a evalua cunoștințele inițiale ale profesorilor și părinților și vom începe să definim cadrul pentru manuale destinate acestor persoane.


Articole, curiozități:

Hiperactivitate, ADHD, tulburare de atenție - cum o recunoaștem?
Psihiologul Csilla Kálózi-Szabó trece în revistă simptomele hiperactivității cu deficit de atenție în articolul său

Copilul are ADHD sau doar prea mic?
Articolul atrage atenția asupra riscurilor specifice de viață ale diagnosticului ADHD.


Vă rugăm să vă abonați la newsletterul nostru, astfel încât să vă puteți informa imediat despre știrile noastre.

Urmăriți-ne pe Facebook!

Contact

Cím
Raabe Klett Oktatási Tanácsadó és Kiadó Kft.
1116 Budapest, Temesvár u. 20.


Telefon
Raabe projektmenedzsment:
(+36 1) 270 9352
Fax: (+36 1) 349-8773



Facebook